Dimineata

Astazi cand m-am trezit, pielea imi mirosea a vitamine pentru copii. A trebuit sa imi imaginez o dimineata de Pasti cu sandale rosii de lac si soare si copii alaturi de care ignoram slujba religioasa, ca sa umplem curtea bisericii de coji de oua rosii. Apoi mi-am dat seama ca visele din trecut nu sunt de ajuns ca sa ma dau jos din pat. Si-atunci m-am gandit la o alta dimineata, cand inca e intuneric si strazile nu mai miros a oras, iar eu sunt somnoroasa si ma pornesc undeva cu rucsacul in spate. Dar si aceasta e o imagine de undeva din urma. Incapacitatea mea de a-mi visa viitorul ma tine inerta intr-un univers unde nimic nu mai e destul de important, dar toate maruntisurile ma frustreaza pentru ca intr-o zi ar putea fi. O lume in care nu am de ce sa ma ridic din pat dimineata.